Ion by Platon

Author:Platon [Platon]
Format: epub
Tags: ro
Published: 2010-03-23T22:00:00+00:00

NOTE

1 Ion din Chios, devenit ulterior cetăţean al Efesului, a fost un cunoscut poet şi rapsod, a cărui activitate se plasează între 440 şi 390 î.e.n. Autor talentat, dar lipsit de geniu, el a scris, pe lîngă ditirambi, elegii şi comedii, un număr de tragedii, care i-au asigurat un loc de cinste (desigur în urma marilor clasici) în canonul alexandrin al tragicilor greci (puţinele fragmente ale operei sale care au supravieţuit se găsesc adunate la A. Nauck, Tragicorum Graecorum Fragmenta, Leipzig, 18892, 732— 746). Darul său strălucitor de a declama din poemele homerice, precum şi firea sa ambiţioasă şi activă, l-au făcut să întreprindă repetate călătorii în lungul şi în latul Greciei, descrise în Memoriile sale. Asupra personalităţii şi a operei sale, v. A. Weissbach, în RE, 9, 1916, 1861 -1868. Contrastul dintre acest om umblat, ambiţios şi peste măsură de mîndru de succesele sale şi modestul, înţeleptul şi puţin călătoritul Socrate (cf. Cri., 52 b—53 a şi Phdr., 230 c—e) creează dintru început premisele unei înfruntări spectaculoase de idei.

2 La Epidaur, în Argos, avea loc la fiecare doi ani — pe cît se pare, în luna iulie de-a lungul a trei zile — sărbătoarea în cinstea lui Asclepios, zeul tămăduitor. Jocurile la care se referă Platon ar fi, după H. Flashar (Der Dialog Ion als Zeugnis plalonischer Philosophie, Akademie-Verlag, Berlin, 1958, 100), cele petrecute în vara lui 395/394 î.e.n. Cum însă apariţia lui Socrate într-o lucrare datată, fie şi implicit, după 399 este absurdă, singura presupunere îndreptăţită rămîne aceea a redactării ei fie în acest an, fie la scurtă vreme după aceea: datele reale vin să îmbogăţească astfel conversaţia plăsmuită (l.c., 100 — 101, după L. Meridier, în Platon. Oeuvres completes, vol. V, 1, Paris, „Les Belles Lettres", 1931, 23-28).

3 La întrebarea mirată a iui Socrate, Ion certifică indirect instituirea recentă Ia Epidaur a unor întreceri pentru întreaga μουσική („poezie, dans şi muzică la un loc", ca reprezentante ale educaţiei spirituale), pentru a dubla tradiţia mai veche a concursurilor atletice închinate lui Esculap, după modelul întrecerilor instituite la Atena încă de Hipparchos, spre sfîrşitul sec. VI î.e.n.

4 Panateneele reprezentau cea mai veche sărbătoare ateniană, dedicată Atenei Polias şi ridicată, după legendă de Teseu, la rangul unei sărbători a întregului popor atenian, ca simbol al unirii Aticei. Ea era celebrată către sfîrşitul lunii iulie (eventual începutul Iui august), în cel de al treilea an de după fiecare Olimpiadă, în cazul de faţă, după H. Flashar (l.c.), în anul al treilea de după Olimpiada a 96-a, adică în 394 î.e.n. — dată valabilă însă mai degrabă ca an al compunerii dialogului, decît al plasării sale fictive (v.n. 2).

5 Platon plasează această expresie în pasaje importante — înaintea unei expuneri dificile (Tht151 d; Lg., 632 e, 688 e, 739 e, 799 e), sau la sfîrşitul unei discuţii care cere o urmare incertă (La., 201 c; Hp. Ma., 286 c) — pentru a sublinia cu pregnanţă rolul divinităţii acolo unde puterea omului nu poate decide totul singură (cf. H. Flashar, l.c., 20). Aici

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.