Maitreyi by Mircea Eliade

Author:Mircea Eliade
Language: eng
Format: mobi
Tags: ro
Published: 2010-09-11T21:00:00+00:00

XI

Întorcîndu- mă din oraş, găsii pe masa mea un bilet: "Vino în bibliotecă!" Întîlnii pe Maitreyi, care îmi spuse înspăimîntată:

― Khokha ştie!

Încercai să par neturburat şi s-o conving că aceasta nu înseamnă nimic. Maitreyi mă privea fix, strîngîndu-mi mîinile, căutînd parcă în certitudinea mea un sprijin.

― Trebuie să ne logodim înainte de a-i spune lui baba. El este acum bolnav, e greu să-i spunem, îl va turbura mai mult.

― Dar nu suntem noi logodiţi de atîta vreme? mă mirai eu. Nu mi-ai dat ghirlanda şi nu te-am strîns în braţe?

― Acum ne-a văzut Khokha, îmi explică Maitreyi, uitîndu-se în toate părţile cu teamă. Trebuie să întărim unirea noastră, să nu fim blestemaţi, să nu supărăm ritmul.

Încercai aceeaşi deziluzie şi desfătare pe care o aveam de cîte ori descifram în dragostea şi sufletul Maitreyiei jungla superstiţiilor. Ritmul, karma, strămoşii... Cîte puteri trebuiau întrebate şi invitate pentru asigurarea fericirii noastre?...

― Ţi-am ales piatra pentru inel, îmi spuse Maitreyi, dezlegînd din colţul sari-ei o nestemată verde-neagră în forma unui cap de şopîrlă, străbătută în creştet de o geană sîngerie.

Începu să-mi explice inelul. Va fi lucrat după ceremonialul căsătoriei indiene ― din fier şi aur ― ca doi şerpi încolăciţi, unul întunecat şi altul galben, cel dintîi reprezentînd virilitatea, celălalt feminitatea. Piatra o alesese ea dintr-o grămadă întreagă, adunată din strămoşi şi păstrată în sipetul d-nei Sen, N-avea nici un preţ, şi nimeni nu putea spune că a furat-o luînd-o fără ştirea mamei. De altfel, mai erau multe altele la fel, acolo, în sipetul cu bijuterii. (De ce încerca ea să se scuze şi să se apere atîta? Am aflat mai tîrziu; se temea să n-o judec "creştineşte", prin-tr-un criteriu moral sau civil.) Nu toate logodnele sunt sfinţite aşa. De obicei, mă lămuri Maitreyi, numai soţia primeşte o brăţară în care s-au împletit, pe dinăuntru, cele două fire de aur şi de fier; soţul poartă numai un inel. Dar pentru că ea nu putea purta brăţara de logodnică, trebuia să adunăm ambele simboluri într-un singur inel... Mi-a vorbit mult în seara aceea, şi eu o ascultam vrăjit; deşi rămăşiţa de luciditate pe care o mai aveam se răzvrătea împotriva acestui ceremonial incert şi mistificat. Mi se părea că e un viol săvîrşit asupra dragostei noastre orice tendinţă de legiferare şi exteriorizare simbolică. Ceea ce iubeam eu mai însetat în dragostea noastră era tocmai spontaneitatea şi autonomia ei.

Totuşi, cînd bijutierul mi-a adus inelul, l-am luat în mîini şi l-am învîrtit în toate felurile cu o copilărească bucurie. Era durat cu atîta măiestrie, încît putea trece drept un inel oarecare, mai original ca altele, e drept, dar camuflîndu-şi perfect simbolul. Toţi cei din casă l-au privit astfel şi, dacă Lilu şi Mantu au făcut reflecţii asupra unei eventuale sau anticipate căsătorii cu o indiană, toate acestea s-au desfăşurat într-o atmosferă de glumă. De altfel, inginerul era încă bolnav, concediul i se prelungise, ― şi toţi din casă nu se preocupau decît de îngrijirea lui.

A doua zi, Maitreyi s-a prefăcut mai obosită decît era şi a cerut

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.