Mania lui Maigret by Georges Simenon

Author:Georges Simenon [Simenon, Georges]
Language: eng
Format: epub
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-02-19T05:00:00+00:00

Capitolul 5

S-ar fi putut crede că Maigret se juca de-a patronul de localuri de noapte şi că, în ciuda diferenţei de statură şi de greutate, se silea să-l imite pe Emile Boulay.

Fără grabă, hoinări pe cele câteva străzi care alcătuiseră universul fostului ospătar-şef de la Transat şi străzile, la trecerea orelor, îşi schimbau fizionomia. Mai întâi se înmulţeau firmele cu neon, portarii galonaţi ce apăreau în praguri. Nu numai că orchestrele de jazz ale cabaretelor, ce se auzeau din dosul uşilor, dădeau aerului o vibraţie diferită, dar înşişi trecătorii arătau altfel, iar taxiurile de noapte începeau să-şi reverse clientela, în timp ce o faună nouă trecea iar şi iar, din umbră în lumină.

Nişte femei încercară să-l agaţe. Mergea cu mâinile la spate. Oare şi domnul Emile se plimba tot cu mâinile la spate? în orice caz nu fuma, precum comisarul. Sugea bomboane de mentă.

Maigret merse pe strada Notre-Dame de Lorette, până la Saint-Trop. Ştia de mult localul, sub o altă firmă, pe vremea când era frecventat mai cu seamă de femei în smoking. Se schimbaseră atât de multe în Montmartre? Ritmul orchestrelor nu mai era acelaşi. Era mai mult neon, însă personajele semănau cu cele pe care le cunoscuse; câte unele îşi schimbaseră doar meseria, că portarul de la Saint-Trop, care-l salută cu familiaritate pe comisar.

Era un uriaş cu barbă albă, un refugiat rus care, într-un alt cabaret clin cartier, cântase ani de zile vechi balade din ţara lui, cu o frumoasă voce de bas şi acompaniat de balalaică.

— Ţi-aduci aminte de seară de marţi a săptămânii trecute?

— Îmi aduc aminte de toate serile pe care Dumnezeu mi-a îngăduit să le trăiesc, răspunse cu emfază fostul general.

— Patronul dumitale a trecui pe aici în seara aceea?

— Către orele nouă şi jumătate, cu domnişoara cea frumoasă.

— Vrei să spui Ada? Nu s-a-ntors singur pe urmă?

— Mă jur pe sfântul Gheorghe.

De ce pe sfântul Gheorghe? Maigret intră, aruncă o privire prin bar, la măsuţele în jurul cărora primii clienţi se scăldau într-o lumină portocalie. Probabil că fusese anunţat, căci personalul, şeful de sală, muzicanţii şi animatoarele îl urmăreau din ochi, cu o curiozitate amestecată cu puţină nelinişte. Boulay stătea oare mai mult?

Maigret plecă mai departe, făcând un semn lui Mickey, altul fetei de la vestiar, căreia-i ceru o fisă. În cabină cu pereţi de sticlă, mai formă o dată numărul din strada La Bruyere, tot fără succes.

Apoi intră la Train-Bleu, al cărui interior imita ambianţa unui tren expres. Orchestra cânta aşa de tare încât bătu în retragere, se afundă în calmul şi bezna celeilalte părţi a străzii Victor-Masse şi ajunse în scuarul Anvers, unde nu erau deschise decât două cafenele.

Una, cu firma Halba din Anvers, semăna cu o veche braserie de provincie. Lângă ferestre, obişnuiţii localului jucau cărţi, iar în fund se zărea un biliard în jurul căruia se-nvârteau încet doi bărbaţi, cu gesturi aproape solemne. Unul dintre ei era domnul Raison, cu mânecile suflecate. Partenerul lui, cu un pântec enorm şi cu o havană între dinţi,

purta bretele verzi.

Maigret nu intră, rămase

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.