Ciuma by Albert Camus

Author:Albert Camus
Language: eng
Format: mobi
Tags: ro
Published: 2010-09-11T21:00:00+00:00

Şi şi-a reînnoit invitaţia.

Seara, când cei doi bărbaţi au intrat în odaia lui Rambert, acesta stătea culcat. S-a ridicat şi a umplut paharele pe care le pregătise. Rieux, luîndu-l pe al lui, a întrebat dacă lucrurile erau pe calea cea bună. Ziaristul a răspuns că făcuse din nou un ocol complet, că ajunsese la acelaşi punct şi că va avea în curând ultima întâlnire cu ei. A băut şi a adăugat:

— Fireşte, nu vor veni.

— Nu trebuie făcut din asta un principiu, spune Tarrou.

— Încă n-aţi înţeles, răspunde Rambert dând din umeri.

— Ce anume ?'

— Ciuma.

— A! face Rieux.

— Nu, n-aţi înţeles că totul constă în a o lua de la capăt. Rambert s-a dus într-un colţ al odăii şi a deschis un mic fonograf.

— Ce disc e ăsta ? întreabă Tarrou. Îl cunosc.

Rambert răspunde că era Saint James Infirmary.

La mijlocul discului, s-au auzit pocnind în depărtare două împuşcături.

— Un câine sau o evadare, spune Tarrou.

Un moment mai târziu, placa se isprăvise şi apelul unei ambulanţe devenise limpede, crescuse, trecuse pe sub geamurile odăii de hotel, scăzuse şi în fine se stinsese.

— Placa asta nu e veselă, spune Rambert. Nu mai spun că e cel puţin a zecea oară c-o aud astăzi.

— Vă place atât de mult ?

— Nu, dar e singura pe care o am. Şi după o clipă:

— Vă spun că totul constă în a o lua de la capăt.

L-a întrebat pe Rieux cum mergeau formaţiile. Erau cinci echipe care lucrau. Sperau să mai formeze şi altele. Ziaristul şedea pe pat şi părea preocupat de unghiile lui. Rieux îi cerceta silueta scundă şi puternică, ghemuită pe marginea patului. A băgat deodată de seamă că Rambert se uita la el.

— Ştiţi, doctore, a spus el, m-am gândit mult la organizaţia dumneavoastră. Dacă nu sunt alături de dumneavoastră este pentru că am motivele mele. În rest, cred că aş mai şti să-mi pun pielea la bătaie, am făcut războiul din Spania.

— De ce parte ? întrebă Tarrou.

- De partea celor învinşi. Dar de atunci am reflectat puţin.

— La ce ? a făcut Tarrou.

— La curaj. Acuma ştiu că omul este capabil de fapte mari. Dar dacă nu este capabil de un sentiment mare, atunci el nu mă interesează.

— Se pare că este capabil de orice, spune Tarrou.

— Ba nu, este incapabil să sufere sau să fie fericit multă vreme. Nu este prin urmare capabil de nimic de seamă.

Se uită la ei, apoi spune:

— Iată, dumneata, Tarrou, eşti capabil să mori pentru o iubire ?

— Nu ştiu, dar cred că acuma nu.

— Poftim. Şi eşti capabil să mori pentru o idee, se vede de la o poştă. Ei bine, eu m-am săturat de oamenii care mor pentru o idee. Nu cred în eroism, ştiu că e lesne practicabil şi mi-am dat seama că e distructiv. Ceea ce mă interesează este dacă cineva poate să trăiască şi să moară pentru ceea ce iubeşte.

Rieux îl ascultase cu atenţie pe ziarist. Fără să înceteze să-l privească, îi spune cu blândeţe:

— Omul nu este o idee, Rambert.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.