Bombardierul vol.1 by Len Deighton

Author:Len Deighton
Language: eng
Format: mobi
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-02-16T23:00:00+00:00

Locuitorii oraşului Altgarten aveau nişte figuri obosite, pe care se citeau anii îndelungaţi de război, camuflajele, hrana pe cartelă şi orele de muncă suplimentare şi, mai presus de toate, singurătatea celor loviţi de soartă. Uniformele pe care le purtau erau făcute din postav aspru la pipăit, iar hainele civile uzate şi peticite.

Fetele purtau rochii modeste, confecţionate în casă, deşi, când şi când, se mai zărea prin mulţime câte o blană elegantă sau câte un şirag de perle ce călătoriseră probabil până aici în raniţa vreunui soldat.

– La ce oră trebuie să pleci? întreba Anna-Luisa. Îi mai lustrui o dată pantofii aşa cum făcea întotdeauna înaintea plecării lui înapoi la datorie.

– La trei, răspunse Bach. O să mă ia o maşină de la Comandament.

– Mă uimeşti.

– E vorba de un prieten mai vechi de la Comandamentul general Christiansen. Călătoreşte de câteva ori pe lună de la Dortmund la Haga, şi mă ia şi pe mine la întoarcere

– N-ar fi trebuit să-mi explici.

– Vreau să ştii absolut tot, răspunse el. Fata îi împacheta rufărie curată, împăturind şi netezind cu grijă fiecare lucru pe care-l punea în valiză, cu un spirit de devotament cu totul nou.

Oberst{56} Max Sepp călătorea adesea în Mercedesul cu steguleţ al generalului, dar de data aceasta, Bach fu dezamăgit văzându-l că apare într-un Citroen. Era o maşină frumoasă, proaspăt sosită din fabrică, construită special pentru Wehrmacht şi vopsită în culoarea albastru a Luftwaffelui, dar nici pe departe nu se putea compara cu Mercedesul cu ţevile de la supraalimentator nichelate şi cu motorul care torcea răguşit în surdină.

Nici Max nu mai părea atât de important, ca de obicei, adus de spate şi înfăşurat într-o pelerină mototolită, iar pe cap cu o şapcă veche şi uzată. Stăteau încă pe trotuar şi August îşi aruncă, instinctiv, privirea spre cer. Era un obicei ce nu şi-l pierduse cu timpul.

La şase mile înălţime, pilotul englez de pe avionul Spitfire care îşi făcea observaţiile meteorologice, văzuse întreaga mişcare a frontului de aer rece, însoţit de nori ca nişte ciuperci, cu tulpina închisă la culoare. Îşi noţă, pe bloc-notesul prins la centură, ceea ce constatase, dar, în timpul acesta, atenţia fiindu-l sustrasă de la comenzi, avionul pierdu cam cinci sute de picioare din înălţime, lăsând în urma sa în atmosferă o dâră uşoară şi albă de vapori condensaţi. Totul se petrecuse în mai puţin de un minut, dar la o viteză de zbor de patru sute douăzeci de mile pe oră, un minut înseamnă o dungă albă şi subţire ce tăia cerul senin de deasupra oraşului Krefeld pe o lungime de aproape şapte mile.

– Trebuie să fie vreun avion de-al nostru de vânătoare, remarcă Max. August nu răspunse; îşi aruncă haina de piele pe scaunul de lângă şofer şi se urcă în maşină.

Max Sepp era un bărbat trecut de cincizeci de, ani, rotofei şi cu părul alb, ţinând de Statul Major al Comandamentului Guvernământului Militar al Olandei. Sepp, care înainte de război lucrase ca funcţionar în domeniul forestier, fusese numit acum inspector la aprovizionarea civilă cu combustibil, activitate despre care, după cum recunoştea deschis, ştia foarte puţine lucruri.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.