Potopul - vol.2 by Henryk Sienkiewicz

Author:Henryk Sienkiewicz
Language: eng
Format: mobi
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-02-05T23:00:00+00:00

Capitolul XVUI

Ce se întâmplase cu jupân Andrzej şi cum izbutise să-şi ducă planul la bun sfârşit?

După ce ieşi în, afara zidurilor, merse o vreme cu pasul sigur şi prevăzător. Când ajunse la picioarele povârnişului, se opri şi ascultă. Împrejur era linişte, prea multă linişte, astfel că paşii i se auzeau scârţâind pe zăpadă. Pe măsură ce se depărta de ziduri, înainta cu tot mai mare grijă. Se opri din nou şi ascultă. Se temea să nu alunece şi să cadă, udând astfel săculeţul preţios, aşa că scoase spada şi se folosi de ea ca de un toiag. Asta îi fu de mare ajutor.

Tot pipăind drumul înaintea lui, după vreo jumătate de ceas auzi un murmur uşor.

„Aha, veghează... Se vede că năvala noastră le-a fost de învăţătură!” gândi. Şi merse mai departe şi mai încet. Era bucuros că nu se rătăcise, fiindcă întunericul era atât de des. Încât nu putea să-şi vadă nici vârful rapierei.

— Întăriturile celelalte sunt mult mai departe... aşa că sunt pe drumul cel bun! şopti.

Nu se aştepta nici el să dea peste străji în faţa şanţurilor, pentru că, la drept vorbind, n-aveau ce să caute acolo, mai ales noaptea. Puteau să fie niscaiva oşteni de pază aşezaţi la o sută de paşi ori chiar mai puţin unul de altul, dar nădăjduia să treacă lesne de ei pe asemenea beznă

Sufletul îi tresălta de bucurie.

Kmicic nu numai că era un om curajos, dar simţea şi înflăcărarea cutezanţei. Gândul că va arunca balimezul în aer îl bucura până în adâncul inimii, nu numai ca faptă vitejească, nu numai ca un ajutor nepreţuit pe care-l aducea apărătorilor, ci şi ca o festă pe care avea să le-o joace suedezilor. Îşi închipuia cât vor fi de înspăimântaţi, cum avea să mai scrâşnească Miller din dinţi, uitându-se neputincios la zidurile mânăstirii, şi-l pufnea râsul.

Şi, cum mărturisea mai înainte, nu simţea nici înduioşare, nici frică sau nelinişte, nici nu-i trecea prin minte cât de mare era primejdia spre care se îndrepta. Se ducea, cum se duce şcolarul să fure mere din grădina vecinului. Îşi aduse aminte de timpurile de altădată, când îl hărţuia pe Chowański şi se furişa noaptea în tabăra de treizeci de mii de luptători numai cu două sute de haidamaci ca şi el.

Îi veniră în minte foştii tovarăşi: Kokosinski, uriaşul Kulwiec-Hippocentaurus. Ranicki, cel cu faţa pătată, care se trăgea din neam de senatori şi ceilalţi, aşa că oftă din adânc.

„Nemernicii, mi-ar fi fost de mare folos acum! se gândi. Într-o singură noapte aş putea sfărâma şase tunuri.”

Un răstimp îşi simţi inima strânsă din pricina singurătăţii. Deodată, amintirea i-o aduse înaintea ochilor pe Oleńka. Dragostea se deşteptă în el cu puteri nebănuite. ÎI cuprinse înduioşarea... Daca măcar ea l-ar putea vedea, inima i s-ar umple de bucurie. Poate gândeşte că şi acum îi slujeşte tot pe suedezi... Frumos îi mai slujeşte, nimic de zis! În curând vor cunoaşte foloasele! Ce va fi când Oleńka va afla de aceste isprăvi primejdioase?... Ce-o să gândească? Îşi va spune fără îndoială: „E viforos, dar dacă-i

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.