Muzica singelui by Greg Bear

Author:Greg Bear
Language: eng
Format: mobi
Tags: ro
Published: 2010-09-18T21:00:00+00:00

Cred că amândoi am fost în pragul morţii. La început m-am luptat, dar după câteva minute eram prea vlăguit ca să mă pot mişca. Peste o oră Gail se găsea în aceeaşi situaţie.

Zăceam pe covor, în salon, scăldat în transpiraţie. Gail era întinsă pe canapea, cu chipul de culoarea talcului, ochii închişi, aidoma unui cadavru pregătit pentru îmbălsămare. O clipă am crezut că era moartă. Aşa sfârşit cum mă simţeam, clocoteam de furie, de ură, vinovat de propria mea slăbiciune, de încetineala cu care percepusem toate posibilităţile. Apoi, nu mi-a mai păsat. Eram prea slăbit să mai clipesc; am închis ochii şi-am aşteptat.

Simţeam un ritm în braţe şi picioare. Cu fiecare zvâcnet al sângelui în mine se revărsa un fel de sunet, precum o orchestră, dar de mii de ori mai puternică, însă fără să cânte la unison, interpretând simultan mii de simfonii. Muzica sângelui... Sunetul deveni mai acut, dar mai armonizat, interferenţele undelor dispărând şi transformându-se în bătăi armonice. Bătăile păreau că se topesc în mine, în zgomotul propriei mele inimi.

La început, au înfrânt reacţiile noastre de respingere. Războiul — şi a fost un război la o scară încă necunoscută pe Pământ, cu miliarde de combatanţi —a durat peste două zile.

Atunci când am recăpătat suficientă putere ca să ajung până la chiuveta din bucătărie le puteam simţi lucrând asupra creierului, încercând să descifreze codul şi să descopere zelul din protoplasmă. Am băut până mi s-a tăcut rău, apoi am băut iarăşi, dar cu grijă şi i-am dus un pahar lui Gail. A sorbit doar puţintel. Buzele îi erau crăpate, ochii injectaţi şi încercănaţi; pielea recăpătase puţină culoare. Peste câteva minute amândoi mâncam cu disperare în bucătărie.

— Ce dracu a fost asta! a întrebat ea.

N-aveam putere să-i explic. Am cojit o portocală şi-am împărţit-o în două.

— Ar trebui să sunăm un doctor, a continuat Gail.

Ştiam însă că n-aveam să facem aşa ceva. Deja recepţionam mesaje; devenea clar că orice senzaţie de libertate era iluzorie.

La început mesajele erau simple, în gândurile mele se manifestau amintiri ale unor comenzi, nu comenzile în sine. Nu trebuia să părăsim apartamentul — un concept destul de abstract pentru cei care controlau situaţia — şi nici să luăm legătura cu altcineva. Ni se permitea să mâncăm anumite alimente şi să bem apă, deocamdată.

După dispariţia febrei, transformările au fost rapide şi importante. Aproape simultan Gail şi cu mine am fost imobilizaţi. Ea stătea la masă, eu eram îngenuncheat pe podea. De-abia o puteam zări cu coada ochiului.

Pe braţul ei apăreau proeminenţe urmărind liniile albe.

Învăţaseră destule în Vergil; cu noi foloseau tactici complet diferite. Vreme de două ore am simţit o mâncărime generală — două ore de iad — înainte ca ele să reuşească să mă descopere. La scara lor, efortul de generaţii era răsplătit şi comunicau uşor şi direct cu inteligenţa aceea uriaşă şi stângace care le controlase, cândva, universul.

Nu erau crude. Când au înţeles conceptul lipsei de confort s-au străduit să-l amelioreze. S-au străduit chiar prea tare. Timp de încă o oră m-am scăldat într-un ocean de extaz, rupt de orice contact cu ele.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.