Alcibiade by Platon

Author:Platon
Language: eng
Format: mobi, epub
Tags: ro
Published: 2010-09-17T21:00:00+00:00

NOTE

{1} Dialogul mai este numit şi „Primul Alcibiade” spre a-l deosebi de un alt dialog, de autenticitate incertă, avînd aceiaşi protagonişti şi purtînd denumirea de „Alcibiade secund”. În ipoteza că acest al doilea dialog aparţine lui Platon, el a fost scris totuşi înaintea „Primului Alcibiade”, a cărui autenticitate — contestată cu decenii în urmă de unii filologi germani — nu mai suscită astăzi dubii.

Specialiştii situează data scrierii acestui dialog la începutul secolului al IV-lea, în perioada şederii lui Platon la Megara, unde înflăcăratul discipol al lui Socrate se expatriase voluntar după moartea învăţătorului (399).

{2} Subtitlul — care nu-i aparţine lui Platon însuşi — se referă la una din chestiunile dezbătute de Socrate: Ce este omul? (129 e) — şi care capătă răspunsul tipic idealist că omul „nu e altceva decît suflet” (130 c).

{3} Metoda maieutică, utilizată de Socrate, fiul moaşei Phainarete, constă în a „moşi” adevărul de la interlocutor, care, condus prin întrebări, abile, ajunge să dea răspuns unor chestiuni ale căror soluţii îi apăreau ca necunoscute.

{4} Alcibiade este fiul lui Clinias, aristocrat atenian din neamul Eupatrizilor; Clinias a căzut în bătălia de la Coroneea (446 î.e.n.) dintre Atena şi coaliţia spartano-beoţiană, cînd fiul său avea patru ani. Fratele lui Alcibiade se numea de asemenea Clinias.

{5} După cum se ştie, ,,daimonul” despre care obişnuia să vorbească Socrate — drept care acuzatorii săi au pretins la proces că Socrate nu respectă zeii cetăţii şi introduce totodată zei noi —, daimonul sau vocea lăuntrică exercita o acţiune pur negativă, oprindu-l pe Socrate de la anumite acte, fără a-l îndemna în schimb la vreunul.

{6} Trufia lui Alcibiade, trăsătură de caracter despre care vorbesc toţi autorii antici, s-a manifestat încă din copilăria acestuia; a se vedea, de exemplu, Plutarh, care relatează o serie de întîmplări în acest sens.

{7} Frumuseţea şi farmecul personal al lui Alcibiade i-au impresionat pe contemporani şi, într-o lume în care aparenţa fizică era o valoare primordială, au contribuit în însemnată măsură la succesele politice repurtate de Alcibiade.

{8} Dinomacha, mama lui Alcibiade, se trăgea din neamul Alcmeonizilor şi era nepoata reformatorului Clistenes, cel care — după răsturnarea tiraniei Pisistratizilor — a lărgit considerabil cadrul democraţiei ateniene, dîndu-i forma sa clasică.

{9} Pericle, renumitul om politic care personifică mai mult ca oricare altul măreţia Atenei în secolul ei de aur, era înrudit cu Alcibiade, prin mama acestuia.

{10} Atenienii deveneau majori şi căpătau dreptul de a intra în adunarea poporului, şi astfel în viaţa politică, la 20 de ani; acţiunea dialogului se petrece deci prin 430.

{11} Aşa cum ne-o prezintă hiperbolic Platon, ambiţia lui Alcibiade anticipează în mod profetic, s-ar putea spune, planurile unui Alexandru Macedon.

{12} În Menon şi în alte dialoguri de mai tîrziu, Socrate va fi pus de Platon să demonstreze că unele adevăruri nu sînt nici căpătate prin cercetare din proprie iniţiativă, nici prin instrucţie, ci sînt „rememorate” de sufletul omului, care a avut acces, înainte de naştere, la lumea Ideilor. Mai realistă, poziţia lui Socrate din dialogul de faţă constituie unul din indiciile care atestă că dialogul a fost scris de Platon in tinereţe, înainte de a fi preluat învăţătura pitagoreică a rememorării.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.